Proiect cu Andreea Banita – maitre fleuriste

Fascinatia maioului

- povestea maioului de tabla si a aranjamentului floral realizat impreuna cu Andreea Banita -

(www.andreeabanita.ro)

Daca pe la jumatatea primului deceniu al sec. XXI, obiectul de studiu al versatilitatii pieselor vestimentare a constituit-o tricoul simplu, alb, la baza gatului, acum centrul de interes a fost translat, spre o piesa parca si mai potentata… respectiv, nimeni altul decat prozaicul maiou barbatesc.

˜

˜

˜

In abordarea mea de stilist, ma axez pe combinatii inedite, si pe folosirea vesmintelor intr-o maniera pe cat posibil mai neasteptata, fata de destinatia de baza, lesne observabila, a produselor. Pt mine, mixajele neconventionale sunt ca aerul. Nu exista styling fara acestea, iar viata de zi cu zi este cu mult mai saraca in senzatii si sentimente daca abordarile vestimentare sunt intr-un perimetru clasic, comun, monoton.

Deci vesnic in cautare de acel element aparte, de ideea de fundament pt o aparitie, tinuta, imagine, altfel, am descoperit, ca in fine in aceste zile, pot livra o “reteta” . Fiind o inversunata impotriva manierei occidentale – in special americane – de a ne canoniza viata, obiceiurile, reusitele, sentimentele, gen “10 pasi spre fericire” etc, cand eram intrebata ce pot sugera cititoarelor revistelor pt care activam, in a dobandi ideea de stil, ajungeam aproape in culmea disperarii. Astfel, de fiecare data incercam din rasputeri sa explic ca arta vestimentatiei este un proces atat de intim si de personal, incat devine trivial daca-l tratam precum desuetele cure de slabire – intrucat si aici, evolutia omenirii a dus la concluzia ca fiecare organism are in mod evident propriul ritm de viata, adaptare, lucru s.a.m.d.

Pentru a reveni insa, anii de practica la reviste, si de munca cu clientii m-au dus insa spre o concluzie fascinanta. As vrea insa sa intaresc ca nu e vorba despre o reteta de stil – in nici un caz! E mai mult un soi de unealta indispensabila, de piesa devenita cumva “clasica” – precum perlele Chanel, trench-ul Burberry, sau geanta “carry all” vuittoniana – piesa, ce ne scoate in mod invariabil din impas cand:

- nu prea suntem dispuse sa investim prea mult efort de gandire

- nu suntem in cea mai buna forma de disponibilitate psihica de purtare a unor tinute sofisticate, si care necesita atentie, tinuta, atitudine

- cand suntem invitate la un eveniment cotidian, informal, dar pe care nu stim exact cum sa-l clasificam, si nici nu vrem sa aratam prea casual, dar nici pre elegante, nici prea monotone, dar nici fashion victim

- sau cand e vorba de o petrecere, mers in club/bar/teresa etc.

Ceea ce a ajuns sa confere tinutei acest maiou este acel mult ravnit aer “cool”, acel indiscutabil look proaspat, modern, relaxat, confortabil, si in plus acum, poate fi cumva insemnul “cunoscatoarelor”. Cu alte cuvinte, poate semnala apartenenta la clasa celor care se misca in pas cu timpurile, care nu se sperie de provocari, sau de necunoscut, carora le place sa se amuze, sa ia viata precum o joaca, fara a desconsidera responsabilitatile, intrucat tocmai o asemenea abordare, extrema uneori, necesita cunoastere, curaj, si nu in ultimul rand a te ghida dupa ceea ce simti. Ori tocmai aceasta abordare a vietii, conform simtirii si lipsei de prejudecati, presupune cel mai profund spirit de raspundere pentru propria-ti viata.

Daca tricoul alb, a fost tratat, in speta la inceput, ca facind o pereche adorabila cu celebrul colier de perle – in varii manifestari artistice – in zilele noastre imperecherea maioului cu accesorii de la cele mai casual, cu lanturi, funde, margele, perle si tot soiul de pietre, pana la cele mai sofisticate, cu strass-ri, satinuri si dantele… a depasit faza de trend, transformind-o intr-un adevarat curent artistic. Iar in ceea ce priveste combinarea acestuia in tinute, cu alte piese vestimentare, tipologia stilurilor rezultate este as putea spune infinita: de la asociecrea in cadrul costumelor cu pantaloni, de stofa, catifea, sau cu fuste, conice, bufante, de tul, brocart sau dantela, pe sub sacouri pretioase, cochete sau mai austere, sub cardiganuri sport, office, college, ladylike, sau jachete de piele, bolerouri, sau doar cu esarfe, fulare, saluri cu texturi si motive dintre cele mai variate etc.

Acestea fiind spuse, e lesne de imaginat cum propunerea Andreei a fost pt mine o ocazie minunata de a-mi exprima un crez, de a impartasi cu voi o descoperire personala si de a realiza o frumoasa metafora a semnificatiei maioului in vastul domeniu vestimentar. Si cum pt mine, hainele transmit sute, mii de mesaje, tinutele ne vorbesc in zeci de limbi, exprima necuprins de multe sentimente si emotii, nimic nu a putut fi mai nimerit decat a inlocui infinitele decoratiuni cu care acesta poate fi innobilat, decat cu florile Andreei – flori, al caror caleidoscop de vibratii cuprind in ele universul intreg. In ceea ce-o priveste pe inimoasa creatoare a povestilor scrise cu petale, a carei initiativa o consider mai mult decat valoroasa, ea dovedeste inca o data ca este un suflet neobosit de artist adevarat.

Asa s-a nascut un maiou de tabla, ce a prins viata in mainele maiastrei noastre maitre fleuriste, si care nu ne-am putut abtine a nu vi-l prezenta in cateva imagini – aparent la fel – si care totusi, au incarcaturi emotionale diferite. Dintr-un simplu motiv: lumina, care la fel ca-n viata, ne duce pe carari diferite, ne dezvaluie sau ne invaluie-n mister, ne face visatori, nostalgici, sau energici, transanti, ne ridica pe culmile extazului, sau ne coboara-n suferinta, functie de cat de multa lumina – sau altfel spus, de adevar – sau dimpotriva, cat intuneric decidem sa acumulam in viata noastra.

Imi doresc din suflet ca atat metafora cat si mesajul ei sa va imbogateasca ziua fie si numai cu o raza…