Sfarsitul lumii – viziune pro sau contra
Nu cred in sfarsitul lumii. Nu fiindca toate aceste argumente si dovezi stiintifice prezentate de Cristian Lascu, precum si de nenumarati oameni de stiinta in decursul timpului, nu ar fi suficient de impresionante, sau lipsite de o baza reala (vezi http://mygeographic.wordpress.com –Despre sfarsitul lumii, numai de bine). Nu cred, deoarece consider ca omul, daca a reusit sa aduca progresul pe o curba ascendenta atat de evidenta, este mai inteligent decat se-arata in momentul de fata – cand pare suficient de inconstient si insensibil la continuarea caii spre dezastru.
Daca el este acela care ne-a adus in era industriala, si apoi in acesta fulminanta era informationala, sunt mai mult decat convinsa ca tot el va fi acela care isi va regasi intelepciunea si va actiona pe masura necesitatilor vremurilor.
“In prezent omenirea detine enorm de multa cunoastere, dar inca foarte putina intelepciune. Fara a ne dezvolta intelepciunea, e intr-adevar, foarte putin probabil sa evitam catastrofa. Cunoasterea reprezinta generalizarea informatiilor la alte situatii. Intelepciunea decide cum este folosita aceasta cunoastere” spune Peter Russell (in “O singularitate in timp”/ Misterul anului 2012).
Asa cum a aratat in repetate randuri, inventatorul si filozoful Buckminster Fuller, “suntem in fata ultimului examen al evolutiei” si intrebarea care se pune este daca “vom avea puterea si capacitatea sa ne trezim suficient de mult, pentru a putea folosi puterile extraordinare, spre binele tuturor si al multor generatii viitoare”.
Trezirea si implicatiile ei
Aceasta trezire, insa, tine de constiinta de sine – un lucru de care am inceput sa fim constienti, dar pe care inca nu putem sa-l definim, sau sa-l simtim pe deplin, sa-l palpam… Drept care, avem nevoie de tot felul de proptele.
