articol tendinţe (continuare) – Beau Monde, oct 2009

Beau Monde History & Art Chanel transmite

sub fashion undercover:

The Rétro Golden Age

Partea a II-a

„Azi orice om trebuie să înveţe mai devreme decât altădată că arta de a alătura forme şi culori pe propriul chip are aceleaşi legi ca şi pictura sau sculptura, iar alegerea şi combinarea veşmintelor înseamnă compoziţie decorativă, slujind în cazul costumului, relaţiilor umane, precum politeţea.” – Adina Nanu

Încep cu acest motto, odată pentru că susţine ideea din finalul primei părţi, privind esteticul, idealul de frumuseţe şi importanţa lor în viaţă. Apoi, întrucât reflectă relaţia intrinsecă între curentele artistice şi costum de la începutul vremurilor încoace, cu care am descins în peisajul sezonier. Şi nu în ultimul rând, deoarece deschide calea spre mesajul curent. Legăturile interumane, ce nu se pot manifesta fără comunicare – aceasta însemnînd evoluţie – iată, sunt deservite de vestimentaţie. Dar să continui cu ceea ce urmează în chip firesc, pe firul glorificării noastre rétro…

♦

Layout: Tudor Şmalenic

♦

Vestigiile sec. XX

Ca semn al progresului tehnic, social şi uman, în secolul trecut s-au manifestat mişcări artistice, a căror varietate, cadenţă şi convieţuire le-a depăşit pe cele enumerate din antichitate. Am întâlnit: cubism, expresionism, abstracţionism, dadaism, fauvism, Bauhaus, Art Deco, Pop Art, futurism, suprematism, suprarealism, minimalism, artă conceptuală, performance art, neoexpresionism, artă brută, artă media, stuckism etc. Toate acestea stau sub umbrela modernismului. Indiferent de maniera de exprimare, intenţia moderniştilor era una: refuzarea tradiţiei. Ţelul urmărit: de a descoperi noi şi radicale moduri, prin care să creeze „un altfel de artă”.

pictorial – Beau Monde, sept. 2009

Rapsodia accesoriilor

de toamnă

… în rétro major, cu acorduri de un modernism domol, dar vioi. Compoziţia armonioasă a pieselor complementare veşmintelor din această iarnă se derulează tăcut, dar ferm. La genţile de zi primează volumul, iar la cele de seară contează forma şi personalitatea. Cizmele foarte lungi, peste genunchi, sunt prim soliste, iar pantofii alternează în tonuri acompaniate de platforme cu tocuri groase, subţiri, sau forme neconvenţionale, sau ancoraţi direct la sol. Sandalele continuă să troneze. Un artificiu melodic: geanta şi încălţămintea nu se asortează la culoare! Excepţie: doar negrul. Dar dincolo de toate, ele sunt precum micile bucurii ale vieţii. Ne scot din monotonie şi sumbrul cotidian!

♦

♦

Fotografii: Alexandru Paul

Concept şi styling: Cătălina Burciu / catalinaburciu.wordpress.com

Coafură: Nicoleta Oprea / salon Beautique

Machiaj: Teodora Săraru

Layout: Tudor Şmalenic

♦

♦

copertă:

Invitaţie la scenă deschisă

Pentru urmărirea unui tratat complet, echilibrat, de formă şi culoare a accesoriilor de sezon, armonizate cu haine ce aparţin unor stiluri vestimentare multiple.

♦

Descrierea stilurilor:

copertă: Ladylike avangardist

Dispoziţie: emancipată, sexy, dar platonică, cenzurată

1. Army rétro burghez folk

Dispoziţie: decentă şi de bun simţ, disciplinată, în spirit nobil, erudit, cald, apropiat

articol – Beau Monde, sept.2009

Sub egida: meşteşug. ştiinţă. inspiraţie. suflet.

Dinastia Vuittonilor

În Franţa – de după luptele de clasă dintre 1848-1850 – într-o vreme în care industria şi comerţul treceau printr-o fază de prosperitate, în pragul războiului din Crimeea – prevăzînd parcă victoria aliaţilor şi setea de călătorie – un maestru vizionar în arta bagajului cu stil îşi deschide un workshop în centrul Parisului. Acest fapt, comun în aparenţă, a constituit de fapt, scânteia ce a dus la apariţia şi creşterea unui imperiu.

Layout: Tudor Şmalenic

♣

Louis Vuitton the first

Probabil că nimeni nu-şi închipuia – în afara de Louis însuşi – că lada sa de călătorie, va ajunge nu numai celebră în timp record, dar va şi scrie istoria unui brand, astăzi legendar. Să vedem însă, ce s-a întâmplat!

În 1854, Vuitton înfiinţează primul atelier. Numai patru ani mai târziu, cererea era atât de mare încât e nevoit să mute centrul întregii creaţii, realizări şi filosofii la Asnières, lângă Paris – anul acesta, împlinindu-se 150 ani de la această iluminată cutezanţă. Locul l-a ales strategic, din multe puncte de vedere: realizarea eficientă a comenzilor, achiziţionarea lemnului, deschiderea artistică etc. Iar construcţia – cu învelişul ei de sticlă, de inspiraţie Victor Baltard şi Gustave Eiffel – a conceput-o să asigure îndeplinirea în condiţii optime a artei meşteşugăreşti. Cu un scop unic: progresul. Nu peste mult timp, atins. Deşi mai bine de 100 ani (până în 1977), Asnières a fost singura unitate de producţie, faima a crescut într-atât, încât articolele de călătorie Vuitton, erau cunoscute în toată lumea şi declanşaseră chiar trend-uri de oraş. Iar fantoma fondatorului nu înceta să bântuie. În renovarea din 2004, ce a durat aproape un an, s-a acordat o atenţie sporită fiecărui amănunt – exact ca la-nceputuri. Deşi spaţiul a fost complet retehnologizat, cei 185 de maiştrii folosesc încă, aproape în totalitate instrumentele şi tehnicile iniţiale. Ca dovadă a continuităţii – instituite de însuşi Vuitton – stă şi azi, instruirea ucenicilor care să ducă mai departe tradiţia. Louis şi-a bazat întregul meşteşug pe mixajul perfect între emoţie, precizie, imaginaţie şi măiestrie. Aşa s-a remarcat din start, ca „layetier-emballeur”-ul favorit al Împărătesei Eugénie, soţia lui Napoleon al III-lea, şi aşa a demonstrat că detaliul face diferenţa. Sunt multe de derulat de pe firul acestui parcurs. Dar ce e important de reţinut pentru noi – dincolo de faptul că Asnières rămâne simbolul viu al combinaţiei unice dintre tradiţie şi inovaţie -  este morala: Neobositul Vuitton a pornit cu ceea ce înseamnă meştuşug bine stăpânit. Pe acesta l-a dezvoltat în sensul creativităţii şi dinamicii artistice ale vremurilor ce-au urmat. Nu a aplicat teoria formelor fără fond, ci a descins cu ce-i mai valoros, conţinutul. Apoi a protejat calitatea şi acurateţea execuţiei ca pe cel mai scump tezaur şi şi-a asigurat continuitatea. Numai aşa, a reuşit să clădească pe, şi în jurul fundaţiei solide un edificiu de toată măreţia.

♣

Urmaşi de vază

Atelierul încă există. La fel şi familia Vuitton. Patrick-Louis, din a cincea generaţie Vuitton – el însuşi, un maestru talentat – este cel care conduce acum Asnières. Sub supravegherea sa, se realizează comenzi speciale, unicat (genti si de bagajerie), genţi din piei exotice (aligator), sau de show. Fie că e vorba de o cutie „pique nique” (urmaşă a celei din 1910), un „secrétaire DVD et Café”, o carcasa pentru chitară (pentru Keith Richards), sau chiar de o cutie de duş (imaginată de Jimmy Minodier pentru concursul „150 ani de spirit de-aventură”), Patrick rămâne fidel originarei vocaţii a lui Louis. Singura cerinţă, eventual eliminatorie, a unei comenzi speciale – deoarece teoretic, indiferent de îndrăzneala şi complexitatea proiectului, nu există limite – este ca aceasta să respecte conceptul spiritului de călătorie şi componentele sale, respectiv: protecţia şi transportul unui bun al clientului.

Dat fiind, că ambiţia şi spiritul temerar al brand-ului a presupus întotdeauna autodepăşirea, Vuitton este lansat astăzi şi în lumea fascinantă a orologeriei. Se pare că misterul funcţionării perfecte – tip ceas – a fost o provocare atât la propriu cât şi la figurat. Iar Benoît Louis Vuitton – fratele lui Patrick – conduce cruciada  dezlegării acestuia.

♣

Vlăstarele faimoaselor valize

Dacă în anii ‘20 a luat fiinţă una din figurile marcante ale accesoriilor sec. XX, în 1959, s-a mai născut o stea, pe nume „Speedy”.

articol tendinţe – Beau Monde, sept. 2009

Beau Monde History & Art Chanel transmite

sub fashion undercover:

The Rétro Golden Age

Partea I

Layout: Tudor Şmalenic

Conform definiţiei din dicţionar: RÉTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) – Care reflectă o întoarcere în timp (reluând sau imitând un stil mai vechi); Age = ÉRĂ s. f. Epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor; Golden = (de) ÁUR n. 1. Metal nobil, strălucitor… Epocă de ~ perioadă de înflorire şi strălucire a vieţii materiale şi culturale. Din dictionarul semiotic al simbolurilor vestimentare: Epoca rétro de aur = Perioadă de înflorire a vieţii materiale, culturale şi spirituale prin întoarcerea vestimentaţiei, gândirii şi sufletului către vechile tradiţii şi culturi, cu tot ce aveau ele mai valoros.

♣

Context istoric, politic, economic şi de modă

Conflict armat în Gaza ► SUA are un nou preşedinte – pentru prima dată de culoare – privit chiorâş de mulţi ► Uniunea Europeană urmăreşte să-şi întărească poziţia de negociator între Rusia, SUA şi China – ce-o mai însemna şi asta? – prin dezvoltarea economică a ţărilor membre – spun surse nesigure… – în urma aprigului proces de globalizare ► O economie mondială adânc perturbată de recesiunea, ce nu pare să se termine curând ► Deci, „soarta noastră fuse, crudă de-astă dată.”■

În schimb, în modă, aşa cum am văzut din Fashion astrograma, am scăpat de balast şi marafeturi inutile, pe scurt, de opulenţă. Să zicem ca am trecut la „iluminism”. Ştim că din toamna lui 2007 ne îndreptăm spre ordine şi rigoare – scăpînd de pseudoeclectismul kitchioidian, al verii lui 2007 – iar din 2004 avansăm alert spre redobândirea feminităţii. Şi tot de-atunci sindromul „oldies”se extinde, pentru ca azi să avem şi o abundenţă rétro, de epocă. Astfel, continuăm revenirea la principiile şi valorile trecutului, pe toate fronturile. Asistăm la sărbătoarea a tot ce-nseamnă „vechi” şi a ceea ce a fost, este şi rămâne nepieritor. Unii au pledat cauza reperelor fără vârstă, alţii au sfidat criza cu viziuni fantastice, sau alţii au avut replica „everything will be just fine”. Cert este însă că, majoritatea s-a închinat Măriei Sale perfectului compus.

♣

Semnificaţia sezoanelor din urmă, prin prisma simbolisticii curentelor de ieri

Iarna lui 2008: marcată de academism – componentă a eclectismului, specific artei din a doua jumătate a sec. XIX. Acesta „evoca la fel de anacronic stilurile apuse, în compoziţii încărcate, de o căutată bogăţie şi eleganţă” – prezenta Adina Nanu realitatea perioadei amintite, când moda şi gustul în artă au fost dictate de burghezia îmbogăţită. Sună cunoscut?.. Dorinţa de-atunci, de epatare şi etalare a luxului, am regăsit-o ajunsă la apogeu, în toamnă în discuţie. Tot ca în Mid Victorian Age, alături de eclectism, a domnit ieri şi realismul – „expresia directă a vieţii, o reprezentare exactă a societăţii”, cum îl numea Castagnary. Courbet şi-a uimit contemporanii, prin lipsa înfrumuseţării convenţionale. Iar ieri au existat designeri care au sfidat audienţa, manifestîndu-se discret, minimalist. Simplitatea însă, e cel mai greu de înţeles… Încă un element: disputa rigid vs fluid înregistra egalitate.

Ca o reacţie adversă – ce se observă veşnic în istorie – în vara lui 2009,

Beauty&style – Beau Monde, iul-aug 2009

Frumuseţe ca-n filme

Pasiuni & furii ca-n viaţă

În premieră pe marile ecrane Beau Monde

În rolurile principale :

machiaje intense, senzuale, fiecare cu propria personalitate şi stiluri vestimentare puternice, individuale, total diferite

♦

♦

Agonie şi extaz

Indiferent de origini, educaţie, mod de viaţă, trăsături de caracter, dorinţe, stil, nu poţi trăi adevărata dragoste până nu cunoşti polaritatea opusă : frica. Şi invers… Amândouă dau naştere armoniei interioare sau conflictului. Acestea la rândul lor, generează controverse şi alimentează tot ce-nseamnă : mânie, deznădejde, disperare sau ură, dar şi afecţiune, devotament, tandreţe. Pentru că, “stă în natura omului să iubească, apoi să distrugă, şi să iubească din nou, ceea ce el preţuieşte cel mai mult.”

– Neale Donald Walsch

♦

Fotografii : Tibi Clenci ; Concept şi styling : Cătălina Burciu

♦

♦

1. Look

- de amazoană

Make-up

– ochi cu umbre viguroase, alungite spre tâmplă, gri metalic în colţul interior şi negru, terminat cu gri închis, dincolo de pliu şi în colţul exterior, marcat adânc în jos

Personalitate

- femeie în toată plinătatea cuvântului, misterioasă, energică, vie, pasională, cu spirit pătrunzător, dar si fragilă, rafinată

♦

2. Look

neoboem-avangardist

Make-up

– ochi umbriţi, în tonuri de gri, maro şi bej, estompate nedefinit sus, pe pleoapa mobilă şi jos, în colţul exterior, larg al ochiului şi prelung, cu coadă, în afară

Personalitate

- farmec, senzualitate relaxată şi naturală, nonşalanţă şi visare, ancorate într-o învăluită, dar alertă siguranţă de sine

♦

3. Look

rock-punk nonconformist

Make-up

- contur pe rotund al ochiului, început cu negru în colţul exterior al acestuia, şi în interiorul pleoapei fixe; gri-argintiu în colţul interior şi pe pleoapa mobilă, terminat cu negru şi gri închis în pliu şi dincolo de acesta

Personalitate

- emancipată, sexy, în forţă, usor trashy in ideea de gotic-punk reloaded cu străfulgerări metalice, reci

♦

4. Look

80s, de femme fatale

Make-up

– gri-argintiu în colţul interior al ochiului, negru în exterior; gri închis în pliu şi terminat difuz; privire lascivă şi umbrită, susţinută de gene false, lungi şi dese, şi mascara abundentă

Personalitate

- conştienţă de sine, feminitate foarte prezentă, suficient de opulentă, dar rasată şi echilibrată

♦

5. Look

oriental cu atingeri punk

Make-up

– ochii intens marcaţi, graniţă ferm delimitată, joc de negru şi gri închis, dus înalt pe pleoapa mobilă, dar şi mult în jos, în colţul exterior al ochiului şi alungit considerabil în afară

Personalitate

– senzualitate debordantă, picantă, spirit de aventură, inclinaţia de a trăi din plin plăcerile vieţii

♦

Regia:

Tibi Clenci

Scenariu şi costume:

Cătălina Burciu

catalinaburciu.wordpress.com

♦

Distribuţie:

Modele:

Anna Gorcea / Mandarina Models

şi

Silviu Tolu / Allure Management

Make-up:

Genny Matea

Hair styling:

Roxana Dârjan / Beautique Salon

Asistent foto:

Alex Nelu

Suport producţie:

Radu Dobrea / Allure Management

♦

Materialul a fost realizat în incinta Castel film.

Mulţumim pentru sprijinul acordat.

Un articol adorabil – parole d’honneur!: Beau Monde, iul-aug 2009

Divina comèdie

Textele lucrării sunt inspirate din opera Luellei Bartley: Divina Comèdie contemporană, teatru scurt de sezon – în patru acte esenţiale. Ediţie critică, gama elogii, de Cătălina Burciu, http://catalinaburciu.wordpress.com/. Editura Beau Monde, 2009, colecţia: Controverse. Asocierile ieşite din tipare aparţin editoarei. Pentru reclamaţii: click la adresa de mai sus.

Prolog

În viaţa de toate zilele, oamenii joacă rolul celor mai ciudate personaje. În egală măsură, îşi iau şi cele mai pitoreşti întruchipări. Şi-atunci, cum să nu ne stimuleze în punerea la cale a unor scene fabuloase? Apoi pe firul timpului, rolurile se perindă ciclic. De aceea cupletele lui Tănase, reflectă la fel de fidel şi savuros viaţa politică de azi, precum o reflectau şi pe cea interbelică, sau piesa «Conul Leonida faţă cu reacţiunea» a lui Caragiale, este la fel de relevantă pentru momentul istoric de-acum, precum era la 1880… Iar exemplele continuă. Şi-atunci, moda de ieri, de ce n-ar fi şi ea o parte a prezentului?

♣

♣

Actul I

Chiriţele în acţiune

(vara lui 2009)

Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţa – recenta surată a lu’ Guliţă – dimpreună cu Veta şi Ziţa, săriră niscai dicade şi se-nfăţişară ţanţoş, ferchezite ca di sarbătoare, cu fason şi farafastîc, ca să mear’ă la grădină, la “Iunion”, să vază şi ele un şantan. În graba lor mare de găteală, înşfăcară de la ale coanei Chiriţa pălării numa’ voaletili cu moaţe fudulite, broşili le agăţar’ neglijé la dupiesuri, perlili le atîrnără cu mare aplomb de nebăgare de samă, iar mânuşiţili delicate ‘au ba, fură schepastite cu tul ori dantelă. Poşetili aligante cu lanţuri de mână sau subsoară, şed şi ele pregatite să purceadă. Ş’ doar ştim cum sunt ele fetili, ruşinoase şi nu se pot prizinta or’ş’cum la o comèdie cu cîntic. Drept care, volanili cuminţi şi stroşite de prom’nadă, îs p-un rând, pi două, sau mai multe, cu mic, cu mare, cu flori “Liberty”-ne şi zglobii, or’ în uniuri, răsfirate pi canturi sau alineate intercalat ca la izirciţiu de paradă. Apoi mini-ul îi mini, fustili înfoiete ca pe crinolini, brocartu’ se ţie mândru mai abitir ca prizidentu‘ de electorat, iar rejansa aplicatî cu fundi, mai ceva ca însemnili d’onoare ale lu’ musiu Pristanda. Şi fiin’că distracţia s’ mută mai apoi, la balul Confederaţiei de la Stabiliment, drapajili ‘ş-aşteapt’ plicate rândul, fie ele drepte, or’ într-o rînă şi mai toate pe un peş. Dar cum nu-i rezon fără motiv ca toate cocoanele să se aţie să vază pe fon Şonţberg de deie conţerturi instrumentali în folosu’ personel, Miţa Baston şi Didina îş’ făcură ambiţ a merge mai degrab’ la şosea, la hipodrom. Cu caşchetili pi frunti, pantalonii tărcaţi di filfizon şi jachetili strunite ţais pe talie şi tors, o porniră să deie piept cu real’tatea şi al berbanţilor clan. Deci, coati-goale, bagabonţi, papugii, maţi-fripte, pişicheri şi moftangii, păzea că nu-i di şagă!

♣

Actul II

Vrăjitoarele „Omului de răchită”

(iarna lui 2008)

Alegoria zilelor noastre. Într-o lume în care puterea femeilor e tot mai evidentă, ideea de seducţie parcă nu-şi mai are rostul. Mai importante devin puterea ascunsă şi misterul. Dar pentru a echilibra balanţa, ideea cu înfăţişarea femeii din Hansel şi Gretel, capătă sens. Guvernarea legii matriarhatului din îndepărtata şi ciudata insulă Summersisle, cu credinţa ei păgînă, face destule trimiteri în prezent. Cînd witchy, cînd strumfy, feminitatea primeşte noi valenţe, iar inocenţa e susţinută în acorduri childish, de carouri mici, cuminţi ca dimensiune, dar îndrăzneţe cromatic, gulere retrò şcolăreşti, fuste creţe sau clopot, broderii etno, panglici atîrnînde, mîneci bufante, bluze paysanne, şaluri-guler cu volane montante, ciorapi opaci şi coloraţi, saboţi cu talpă de lemn, tot din poveste… toate întrerupte de o stranie senzualitate-n voaluri transparente, dantele, sclipici şi bustiere strapless. Final? The wick(er) man nu are nici o şansă.

♣

♣

Actul III

Neamul Thorei Birch

(primăvara lui 2008)

Cînd infantilismul bărbaţilor depăşeşte limita, mai contează sex appeal-ul la femei? Cui îi mai trebuie? Nu mai bine eşti la concurenţă cu tocilarul dintr-a 7-a, căruia îi mai adaugi doar o notă cool?

“Scopul vizitei”? – sau menirea de bază a ceea ce numim, fashion story…

Romantic business

“Există o armă mai precisă decât propria-ţi natură? Ai auzit de-o ofensivă mai dezarmantă decât candoarea? Poţi aplica vreo strategie mai eficientă, alta decât, eternul flirt?.. Feminitatea e un atu. Cultivă-l! Şi vei negocia, cu mult, în avantaj. Susţine-ţi, pe de-o parte farmecele moştenite – cu tot ce-nseamnă dantele, transparenţe, volane şi jocuri de volume – însă, pe de altă parte, menţine echilibrul cu piese decente şi cuminţi. Adoptă cea mai nouă formulă a ţinutelor office şi-l vei subjuga chiar şi pe cel mai de temut adversar în afaceri!”

♥

Pictorial fashion – Cosmopolitan, aprilie 2006

♥

Cam asta era ideea pe-atunci… şi acestea erau cuvintele scrise pt caption-ul pictorialului – desigur în stilul consacrat şi tip reţetă, al revistei mai sus numite.

♥

La ce ne foloseşte, în mod palpabil, un pictorial?

Cum “toate’s vechi şi noi sunt toate”, aceasta este ideea şi acum. Acest mood romantic este polivalent şi el poate evolua cu succes şi pe scena vieţii profesionale. Desigur, dozajul e important, dar şi limitele de aplicabilitate.

Şi odată cu aceasta, ating şi prima menire a editorialului de modă – pe care în mod voit, n-am subliniat-o explicit la postarea “Cu ce ne-alegem de pe urma unui pictorial?… (http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/07/03/cu-ce-ne-alegem-de-pe-urma-unui-material-vizual-sau-cu-ce-ar-trebui-sa/) N-am făcut-o atunci, pe de-o parte fiindcă ea este implicită, şi rezulta în mod evident atât din concept, cât şi din prezentarea tematicii vestimentare. Şi, prin prisma acelui pictorial, pentru încă un moltiv: acolo m-am referit mai mult la menirea artistă a unui material vizual, şi nu la cea practică.

Dar pe de altă parte, fiindcă este o menire extrem de importantă, îmi propusesem să o invoc separat.

Această menire, pe care o numeam, practică, are o componentă extrem de palpabilă. Se referă deci, la aplicabilitatea şi destinaţia veşmintelor în viaţa noastră cotidiană. Pe româneşte, pictorialul e menit să ne lumineze asupra subiectului: “când, cum şi unde le folosim”? Pe cine? Pe ele, hainele…

♥

♥

Fotografii: Gabriel Hennessey

Machiaj: Mirela Vescan

Coafură: Sorin Stratulat

Asistent foto: Viorel Ţiţu

Model: Andreea Diaconu / Yes Models

♥

… mai la obiect

Dar şi mai în detaliu…

Atunci când ne alegem o temă pentru un fashion editorial, ne gândim să ridicăm într-un fel cortina spre o lume nevăzută. Paginile cu tendinţe, din reviste, fac ca moda să fie din ce în ce mai aproape de cei interesaţi, numai că de cele mai multe ori, multe din faţetele hainelor rămân neexplorate şi total inaccesibile. Şi aici intervine un pictorial, aici se regăseşte scopul major al acestuia.

Cu ce ne-alegem de pe urma unui material vizual? Sau cu ce ar trebui sa…?

Din culisele unui pictorial de moda

Multi se intreaba care e menirea acestor pictoriale, la ce folosesc ele, oare? In altii, ele declanseaza curiozitatea: dar ce se-ntampla acolo, de fapt? Sau nedumerirea: Si ce atata tevatura pt niste poze? Iar altii isi spun ca nu-i mare lucru sa incropesti niste tinute. Nu-ti trebuie decat putin gust si problema e ca si rezolvata…

Nu doresc sa contrazic niciuna din aceste viziuni, ci doar mi-am propus sa va impartasesc maniera mea de lucru. Sa va destainui cateva din secretele meseriei, in general, si sa va las pe voi sa decideti la final daca e usor, greu, daca e la indemana oricui, sau daca toate fotografiile sunt cu adevarat fotografii…

♣

Imagine – pictorial beauty & style, Beau Monde, iunie 2009. Material cu titlul:

Nomad: The Desert Princess

♣

Despre menire, am mai discutat. Spuneam ca dincolo de latura strict comerciala, de prezentare a unor haine – in scopuri publicitare, in fond – o fotografie se doreste a starni o emotie, a provoca o stare. Desigur sunt si materiale care se concep mai mult ca materiale decorative. Cu alte cuvinte, de la ele se cere sa fie estetice si atata tot. Ca unele nu sunt nici atat, sau nici macar nu se-ncadreaza in estetica uratului, asta e cu totul alta poveste, dar nu ne priveste pe noi.

♣

Ce inteleg prin materiale decorative?

Adica sa fie niste poze frumoase, care nu neaparat au o logica, un sens, iar modelul – actorul principal in cazul filmului nostru – nu trebuie sa aiba o interactiune sustinuta cu camera. Cu alte cuvinte, fetele stau la poza, incadrarile au un estetic apreciabil, decorul e ofertant, hainele pe masura, si asa se realizeaza niste cadre nu cu mari pretentii artistice – adica nu teribil de profunde – dar totusi… artistice.

Chiar si in acest caz insa, putini sunt cei care realizeaza ca toate elementele comnponente ale unei fotografii, trebuie sa faca parte din acelasi film. Adica hainele sa aiba o stransa legatura cu decorul, la fel si atitudinea modelului – chiar dc sunt pozitii strict “fashion”, ele trebuie sa fie sustinute de abordarea fotografica etc.

♣

Adevaratele materiale vizuale insa,

… cele cu o reala valoare artistica, sunt cele care pur si simplu vorbesc, care te conving, doar privindu-le. De ce? Sau cum reusesc asta? E cazul imaginilor de care vorbeam mai devreme: aceste fotografii transmit/emit un sentiment, produc o emotie, imprima o stare.

pictorial beauty & style – Beau Monde, iunie 2009

Nomad: The Desert Princess

Spirit liber, rebel, piese vestimentare fluide, abordate aparent de-a valma, cromatică neutră, mixată îndrăzneţ, tonificată de culori vii, primare şi subliniată grafic – deloc întâmplător – de etern vigurosul negru. Accesorii robuste, rudimentare, combinate cu elemente princiare ce dau nobleţe şi o sălbatică eleganţă… Ingredientele unei personalităţi puternice, a unei femei independente, mature şi stăpâne pe sine, ce nu se supune canoanelor. Premizele ca Războinicul nomad să-şi găsească întruchiparea feminină.

♣

Look – componente speciale:

haine loose & lost, curgătoare, turbane şi “prafuri” de ochi servite cu mâna.

♣

♣

Fotografii: Tibi Clenci

Concept şi styling: Cătălina Burciu

Layout: Tudor Şmalenic

Coafură: Nicoleta Oprea / salon Beautique

Machiaj: Carmen Dincă / make-up artist Avon

Model: Mihaela Rusu / Allure Models

Suport producţie: Radu Dobrea / Allure Models

Asistent producţie : Dragoş Mihai

♣

♣

1. Truc de machiaj:

Contur cu creionul negru, aplicat pe pleoapa inferioară, în colţul interior şi exterior al ochiului, şi întins neglijent cu degetul; mascara din belşug şi fără o atenţie deosebită la uniformitatea aspectului.

2. Truc de machiaj:

Creionul negru subliniază privirea numai din perspectiva pleoapei inferioare şi a interiorului ochiului; modul de aplicare e la fel de neglijent; mascara fără restricţii.

3. Truc de machiaj:

Un joc neuniform de griuri lucitoare pe pleoapa mobilă, completează conturul cu creionul negru, de pe cele trei laturi; totul se administrează lejer şi nepăsător cu mâna; aceiaşi generozitate la capitolul, mascara.

4. Truc de machiaj:

Negrul urcă îndrăzneţ şi dezordonat spre arcadă, înconjoară griul neuniform al pleoapei mobile, întăreşte ferm, dar discret-deşănţat colţurile ochiului şi închide aidoma de indolent latura de jos a acestuia; genele sunt “înnomolite” la fel, abundent.

Stilurile vestimentare în viaţa cotidiană

Colonial

Am vorbit de trend-uri relansate (http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/04/06/supliment-fashion-the-one-martie-2008-2/, http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/05/12/referinte-tendinte-relansate/), am arătat de ce se-ntâmplă aceasta – bazîndu-ne pe ciclicitatea şi perenitatea modei (http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/04/16/pictorial-publicat-in-revista-cosmopolitan-decembrie-2004/) – şi pe alocuri am abordat problema mult mai nuanţată şi de fineţe, a conotaţiilor. Le-am amintit la curentul metropolitan (http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/05/17/continuare-trend-uri-relansate/) , pentru a le prezenta apoi mai pe larg – vorbind de origini – în cadrul „Black & white forever II” (http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/06/13/1408/) .

♣

Simboluri, mesaje… oare de ce atâta caz?

Nu mai e un lucru nou: Ei bine, da! Hainele transmit mesaje. Şi de aceea ni se tot spune să fim atenţi, la ce tip de mesaje acestea vor emite. De ce? Pentru că, în primele secunde ale unei întâlniri, hainele vorbesc în locul nostru. Iar după ale lor vorbe, noi suntem aspru judecaţi. Prin urmare, nu e de mirare, că trebuie să acordăm mare atenţie la aceste spuse ale lor – teribil de convingătoare… De unde vin însă, aceste mesaje? Vom vedea într-un episod următor. Cert este că, aceste informaţii – ce reprezintă ceea ce noi, în mod deliberat sau nu… spunem prin veşminte – se bazează pe valorile polisemantice pe care le au hainele, datorită multitudinii de elemente ce le compun.

♣

Să trecem însă, la subiect!

Şi pentru moment, să vedem ce ne oferă – simbolistic vorbind – un stil foarte des întâlnit pe catwalk-urile internaţionale, şi anume, cel colonial. Anul trecut, a fost din nou, printre favoritele designer-ilor. Deşi acum nu mai este votat în unanimitate ca fiind chiar un trend, totuşi creatorii nu l-au ocolit. Iar nume celebre, precum Ralph Lauren (aşa cum am văzut în „Lauren… Ralph Lauren”: http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/04/25/articol-publicat-in-revista-beau-monde-rubrica-dosar-de-glamour-luna-in-curs/), Paul Smith („Potretul unui gentleman”: http://catalinaburciu.wordpress.com/2009/05/31/articol-beau-monde-mai-2009/), Gaetano Navarra, sau Maurizio Pecoraro l-au îmbrăţişat, într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare după gust şi inspiraţie.

♣

Pagină din suplimentul de fashion – The One, martie 2008. Layout: Teodora Săraru

♣

Vara trecută îl prezentam cam aşa:

„Out of Africa”… Mombasa, romance, suspans şi un nou început. Cu trusoul gata pregătit: jachete „belt-uite”, buzunare aplicate, nasturi metalici, pantaloni de călărie, sau scurţi şi apretaţi, ne putem visa oricând, trăindu-ne marea aventură.”